23 47

 

 

 

 

Butoane de ieșire

Ne știam din clasa-ntîia, dar niciodată
ca în noaptea aia din munte, cînd o fată
a împlinit 18 ani. Se pregătea o baie
fierbinte în mijlocul curții, o lebădă
plutea în bazin, toți voiau să o atingă,
să vadă dacă e vie sau din metal alb cu roz.

Niciodată ca în noaptea aia, cînd plonja spre
memorie cu ochii închiși, transportat în clipuri.
Pe tavan, valuri de lumină, răutatea vocilor
excitate din curte. Taică-so înnebunea
de cîteva ori pe an, strica tot ce aduna
în timpul normal, pe care-l înțelegeau toți la fel,

timp de care încercaseră să-l lege
ca să nu mai intre în vîrtej.
Dar fără rezultat, doctorii nu știau exact cum
se întîmplă, sau poate îi era lui rușine să-mi zică,
fusese internat de cîteva ori și acum trăia
împărțit, între sat și oraș. De la primul lua,

în al doilea spărgea fără să-și dea seama,
un fel de a răscumpăra sălbăticia și derapajul.
Mi-a vorbit pînă dimineață ca despre un caz pe care
l-a auzit și el, cînd taică-so putea fi oriunde, folosind
la-ntîmplare un nume din limbile pe care le știa,
cu cît se lumina, cu atît se temea mai puțin.

Am ieșit din curtea cabanei și am pornit
către sat, eu încercînd să-l aduc în prezent,
el plutind alături de mine, știind că are un avantaj,
cu privirea în altă lume, mai plină de cuțite,
cu mai multe jocuri transformate în experiență.
Două zile, cît am mai stat, am vorbit foarte puțin,

n-am mai dormit deloc. M-am distrat seara
cu băieții care făceau zgomot la fiecare petrecere.
Mi s-a părut că i-am văzut pentru o clipă fața,
transfigurată de fericire, ca în dimineața cînd
coboram spre sat, la geamul camerei în care
stătea o fată dorită de toată clasa.

L-am visat pe taică-so trei nopți la rînd.
Se plimba la nesfîrșit printr-o pădure,
nimic înfricoșător, ci foarte trist, pentru că
eu știam că nimerind ieșirea ar fi ajuns
la o petrecere cu mulți tineri, el fiind
foarte tînăr și puternic și cu multe răspunsuri.

Încercam să-l îndrum, mă auzea, dar nu înțelegea
indicațiile. Un sistem complicat plasat
la el în cap, pe care nu știa să-l traducă, deși
era plin de dragoste. Păsări albe și fine zburau
pe deasupra. Ajunse la liziera pădurii, se prăbușeau
defecte la picioarele lui, în băltoace maronii, călduțe.

DH & RR

Dacă m este o piatră ușoară și M este o piatră grea, conform lui Aristotel M ar trebui să cadă mai repede decît m. Galilei a încercat să arate că părerea lui Aristotel era logic inconsistentă în baza următorului argument: să legăm pe m cu M împreună pentru a forma o piatră dublă. Atunci în timpul căderii m ar frîna pe M, deoarece ea tinde să cadă mai încet și combinația ar cădea mai repede decît m, însă mai încet ca M. Dar conform lui Aristotel corpul dublu (m+M) este mai greu decît M și deci ar trebui să cadă mai repede decît M.